Pun pariu că nu sunt singura care visează să ajungă undeva. În cazul meu, locul nu contează, dar îmi doresc să fie un oraș mare, populat și cu multe alternative în diferite domenii. Nimic nu m-ar face mai fericită decât să plec din orășelul în care locuiesc acum și să cunosc oameni noi. Aici toți știu cine ești și ce-ai făcut. Aici nu te poți schimba, să fii altcineva și nu vorbesc în special de orașul meu natal. Valabil pentru așezațiile mai mici.
Uneori îmi imaginez cum ar fii. Încă doi ani și o să-mi iau la revedere de la colegi, prieteni, profesori și rude. În special de la familie. Și o să-mi iau bagajul și o să plec la facultate, în locul mult dorit. O să cunosc oameni noi, o să-mi fac un nou grup de prieteni. Deși nu aș vrea să renunț la doi dintre actualii mei prieteni și sper să vină acolo cu mine. În rest, rup orice legătură și dacă vrea cineva să mă vadă, n-are decât să vina la mine, înclusiv părinții. Știu ce zici acum, că nu-i atât de ușor, că o să mă întorc sau că nu o să fiu niciodată despărțită de cei cu care am crescut. Dar eu am ajuns într-un moment în care nu mai înghit ce văd și ce simt, în care m-am săturat pur și simplu și caut ceva nou. E foarte complicat, dar cine mă cunoaște mă înțelege.
Și e ok, mai ales că nu sunt singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu