_)_

Fraierii ăia care au impresia că le știu pe toate.

Vreau să plec.

   Pun pariu că nu sunt singura care visează să ajungă undeva. În cazul meu, locul nu contează, dar îmi doresc să fie un oraș mare, populat și cu multe alternative în diferite domenii. Nimic nu m-ar face mai fericită decât să plec din orășelul în care locuiesc acum și să cunosc oameni noi. Aici toți știu cine ești și ce-ai făcut. Aici nu te poți schimba, să fii altcineva și nu vorbesc în special de orașul meu natal. Valabil pentru așezațiile mai mici.
   Uneori îmi imaginez cum ar fii. Încă doi ani și o să-mi iau la revedere de la colegi, prieteni, profesori și rude. În special de la familie. Și o să-mi iau bagajul și o să plec la facultate, în locul mult dorit. O să cunosc oameni noi, o să-mi fac un nou grup de prieteni. Deși nu aș vrea să renunț la doi dintre actualii mei prieteni și sper să vină acolo cu mine. În rest, rup orice legătură și dacă vrea cineva să mă vadă, n-are decât să vina la mine, înclusiv părinții. Știu ce zici acum, că nu-i atât de ușor, că o să mă întorc sau că nu o să fiu niciodată despărțită de cei cu care am crescut. Dar eu am ajuns într-un moment  în care nu mai înghit ce văd și ce simt, în care m-am săturat pur și simplu și caut ceva nou. E foarte complicat, dar cine mă cunoaște mă înțelege.
   Și e ok, mai ales că nu sunt singura.

Vine, vine priiiimăvaraaaa!

Adică a venit.
Șiii..mărțișoare.
Șiii..căldură.
În concluzie, fericire.

Dar nu pentru mărțișoare. Nu am dat și nici nu aveam de gând. În mod normal dau din cele primite în anii trecuți, dar am avut așa o leneeee să caut. Și nu mă așteptam nici să primesc. E ok din partea mea, am evitat momentul „ jenaaant, eu nu ți-am luat ” . Așa că ziua mea a fost una bună.

Și sper că și a ta, kid.

Bă !

Sunt în faza aia de nu-mi pasă îmi bag p**a .

Listen.

!

Să nu citești.

Serios. E prea mult. Mă apucă și pe mine.

That bitch! Ființa aceea pe care nu o pot să o văd, pe care nu o suport și care pute de falsă ce e! Care nu merită nimic. Iar sunt rea. Nu-i bine. Și .. nu-mi pasă. Soarta ei nu mă interesează, care-i problema mea? Mi-am spus de atâtea ori lucrul ăsta. Am o viață fainăăăă, ce draci. Iubit, o nebunatică ca și cea mai bună prietenă și .. alții. Adică, n-am secrete, dar știți voi, alții. Și altele. Good and bad. Ajungi într-un moment în care nu știi pe cine să ții alături și pe cine nu, apoi totul se schimbă. Ești happy, apoi suferi și de la capăt. Life, they say. Mie îmi convine. Adică .. nu cred că am primit până acum cât să nu pot duce. Cred, am zis! Aberez. Nu sunt nebună, oameni. Dar îmi place să scriu, nu să vorbesc. Mă simt bine și tristă în același timp. Sunt un nimic, spun uneori. Alteori, mă simt deasupra tuturor, ca și cum aș putea să zbor. Oh god, asta a fost o rimă?! Ceva gen. Now I am sad. Shiiiiit. E vina lui. Și poate și a altora. Nu suport când cineva încearcă să mă controleze. Când alții fac figuri și eu să suport, frate! Nu. Până la urmă, n-ai de ce, nu? Nu te obligă nimeni, ești doar tu cu tine la sfârșitul fiecărei ziulici. De obicei, adică nu punem la socoteală nopțiile de beție, cele  în care dormi la cineva sau când te culci mai devreme. Apropo, așa-i că e aiurea somnul de amiază? Strică semnificația zilei. Și ce zi .. după o beție! Să vă povestesc prima și singura oară când am băut și am cam uitat de mine. Eram cu A, prietena mea și cu un tip, L. Și concluzia: toți în parc, beți și proști cu două persoane care aveau grijă să ne revenim. Fără alte detalii, gen cine erau și cum ne-au găsit și ce-am făcut între timp. E mai fain așa, să-ți imaginezi. Dar am ajuns bine acasă și am încălcat o regulă a rebeliunii. I-am spus mamei totul. Și a mers destul de bine, dar nu mai repet faza sau cel puțin așa mi-am propus. Și nici cu fumatul .. deși asta e o tentație! Dar sunt fată cuminte, dacă nu știați. Oricâte motive bune ai tu impresia că ai, niciunul nu e suficient de bun să-ți distrugi viața sau să continui să speri la una mai bună. Nu se întâmplă, chestiile mici care par fără valoare, alea contează. Valabil și pentru rugăciunile pe facebook, despre care am vorbit puțin aici: Fute un click! . Persoane penale, vorbe fără sens și vieți la fel de boring. Dar schimbăm subiectul, dacă se poate, până nu dau în depresie. A da, plâng des. Ha, ce bine. Așa îmi dau eu putere, it is not a bad thing! Am nevoie de lacrimi cum ai tu nevoie de apă. Și am nevoie să fiu motivată, gen: Încă un click, bitch . E posibil să nu-mi înțelegi ideea, punctul de vedere sau whatever. Și da, îmi promovez postările pe care nu le citește nimeni, chiar dacă nici ce aiurez eu aici nu are vreo importanță. But again, de ce nu și cine mă oprește? Și sunt mândră dacă ai citit până aici, iar dacă tu crezi că ți-ai pierdut timpul ... IEȘI DRACU DE PE BLOGUL MEU ȘI FUGIIIIIII! Glumesc, chill. Nu mă afectează părerile care oricum nu ajung la mine, așa că vă pup cu drag. Cedez și eu, normal, dar îmi place să par puternică, chiar dacă unii au impresia că asta înseamnă falsitate. Dar e ok să nu arăți că te doare și apoi cineva să te laude pentru așa ceva și tu, chiar dacă nu-i chiar pe bune, să te mândrești și să continui să faci față. Și să fiu al naibii dacă am înțeles ceva de aici, să nu mai spun de persoana ta. Dar mna, e și aia o frază, nu? Sau mai multe. Anyway, că tot ziceam de falsitate, read this: Apasă!Apasă!Apasă! . Să dezvolt ideea? Neah. Fiecare persoană de genul ăla e diferită și probabil tu ai critica pe alte criterii, așa că nu mă bag. Dar e bine să ai radar pentru cretini, dacă vrei un sfat. Și sunt chiar drăguță că ți l-am dat. Just kidding. Oh, nu prind glume și nici alții pe ale mele. Și mi se pare cel mai trăsnet lucru. Nu mint când spun lucruri, iar ție ți se pare că îmi dau aere. Sunt diferită și nu vreau să mă simtă nimeni. Eu vreau să fiu fata ciudată din fundal care face ce vrea, oricum nu o observă nimeni! Cu toții ar trebui să știm că singurătatea, în doză limitată, nu e ceva rău. E simplu să stai deoparte, să faci ce ai de făcut și doar să observi ce e în jur. Când nu primești atenție, prinzi toate detaliile. Asta te ajută mai mult decât crezi, mai ales când vrei puțin răzbunare, dar nu asta-i ideea. Eu sunt foarte timidă și in același timp frustrată pe tema asta și pun pariu că se vede în ceea ce scriu. De aici impresia proastă, dar aș accepta dacă ai încerca să mă cunoști fără să comunici practic cu mine. Și o dau în formal language. Nu e de bine. Te pup, pa, pa!